Close Sidebar
Type & Hit Enter To Search

Rory’s Story Cubes este un set de cuburi care au câte o imagine pe fiecare parte, e un joc care stimulează imaginația și ne ajută să inventăm povești – aruncăm zarurile și trebuie să construim o poveste pornind de la fețele cuburilor, așa cum sorții au vrut să cadă. Ne-am jucat și noi cu Story Cubes la atelierul de scriere creativă și copiii au fost foarte încântați, așa că vă putem garanta că e o idee bună de cadou pentru puști sau adulți jucăuși!

Așa. Dar ce vă anunțăm noi aici e un concurs de povești organizat de Red Goblin, bazat pe aceste cubulețe. Aranjăm frumos informațiile principale:

  • cine poate participa: copii și tineri în clasele I – XII
  • perioada concursului: 28 aprilie – 18 mai
  • pentru a înscrie o poveste în concurs, trebuie mai întâi să dați join în acest grup de Facebook
  • veți vedea acolo prima imagine cu 9 cuburi pornind de la fețele cărora trebuie să construiți o poveste:

rory story cubes

  • pornind de la prima imagine, puteți posta poveștile pe grup până pe 5 mai, când va apărea a doua imagine. Apoi aveți la dispoziție intervalul 5 -12 mai, pentru că pe 12 mai apare a treia poză, pentru care aveți timp să scrieți până pe 18 mai.
  • ca să participați la concurs, postați poveștile pe grup (trebuie să aibă maximum 200 de cuvinte și să fie scrise în română, franceză, engleză sau maghiară) și precizați în ce clasă sunteți (pot posta și părinții în numele copiilor)
  • premiile sunt 20 și constau într-un set Story Cubes, un tricou și o diplomă
  • mai multe detalii găsiți aici, e bine să citiți tot

Academia Motanov va juriza poveștile în limba română, așa că vă încurajăm din toate inimile mov să participați: dați-ne de citit!

Articol de Ionuț Petraru

Procesul de creare a unei benzi desenate este mai complicat decât am crede. În primul rând, este important să decizi dacă lucrezi singur sau cu o echipă. Până acum am aflat că realizatorii de BD din America și Europa lucrează, în general, în echipe de câte doi sau mai mulți oameni (minimum un scriitor și un desenator) și că în Japonia un singur om face toată munca. Oricum, în ambele cazuri, drumul până la BD-ul final este construit după un plan.

Exact ca în orice alt act de creație, pentru a realiza ceva este important să știm ce este acel „ceva”. Mai precis, avem nevoie de o idee. În acest moment decidem în ce categorie va intra BD-ul nostru (SF, acțiune, comedie etc.), cine este personajul principal și unde se petrece acțiunea.

Dacă am prins o idee bună de coadă, atunci este timpul să trecem la scris. Cei mai mulți creatori de BD recomandă, în primă fază, realizarea unui scenariu, dar există și excepții, care încep direct cu desenul (lucru nerecomandat începătorilor, deoarece apare riscul de a te bloca după un anumit număr de pagini). Conform celor de la Comicbooks.about.com, scriitorul este cel ce spune povestea pe care desenatorul trebuie să o transforme în imagini și are responsabilitatea de a imagina personajele, acțiunea, dialogul, de a descrie locul desfășurării conflictului și multe altele. El este creatorul lumii pe care echipa tehnică trebuie să o așeze în paginile BD-ului.

Alan Moore, unul dintre cei mai importanți scriitori de BD (a lucrat la serii din Batman și Superman și a creat V for Vendetta, Watchmen, FromHell ș.a.), vorbește despre cum se face o poveste în cartea sa, „Writing for comics”: „Așa cum o văd eu, o poveste de succes, de orice tip, ar trebui să fie ca o hipnoză: fascinezi cititorii cu prima propoziție, îi atragi și mai departe cu a doua, iar de la a treia îi bagi într-o transă liniștitoare. Mai apoi, cu grija de a nu-i trezi, îi duci pe aleea din spate a tehnicii tale narative și când sunt pierduți fără nicio speranță în poveste, îi agresezi în cel mai ușor mod posibil și îi trimiți scâncind către ieșirea de pe ultima pagină. Credeți-mă, o să vă mulțumească.”

Am stabilit ideea, am realizat scenariul, acum vine momentul desenului. Dacă echipa noastră este formată doar din scriitor și desenator, modul în care se împart atribuțiile este clar. Totuși, în cazul echipelor mai numeroase, apar și alte roluri. În acest caz, prima sarcină din categoria desenului revine unui ilustrator, persoana care dă o formă inițială scenariului, decide cum ar trebui să arate lumea planificată de scriitor și îi oferă poveștii logica de care are nevoie pentru a fi înțeleasă prin imagini.

Frank Miller, scriitor și desenator de BD, spune: „Ca desenator, sunt un caricaturist. Prima dată descopăr în ce fel arată un personj, iar mai apoi aflu cum arată cu adevărat.”

Intervenția ilustratorului nu este de ajuns pentru a finaliza schița desenată a benzii. Un rol foarte important îi revine retușorului („the inker”). Acesta accentuează conturul realizat de colegul său și oferă o formă tridimensională, mult mai apropiată de cea finală, BD-ului.

Ultimul pas din etapa desenului revine coloristului, a cărui ocupație este evidentă. Colorează schița realizată în pașii anteriori. Munca unui colorist se împarte în două etape: una în care își delimitează zonele, pentru a ști cu ce și unde colorează; și alta în care aplică efectiv culorile (parte în care este atent la luminozitate și umbre, foarte importante în construirea aspectului tridimensional a unei benzi).

Banda desenată este aproape gata, tot ce îi mai lipsește sunt replicile și ilustrarea sunetelor, care cad în responsabilitatea letterer-ului. El trebuie să adauge textul în așa fel încât să fie ușor de urmărit, să aleagă bulele de text potrivite și să ilustreze sunetul așa cum… sună. Mai mult decât atât, letterer-ul este nevoit să aleagă mărimea și grosimea potrivită a textului, astfel încât cititorul să nu fie deranjat în timpul lecturii.

La acest moment, banda noastră este finalizată.

Dacă simplificăm, putem spune că în procesul de realizare avem nevoie de poveste și de ilustrație. Lucru care poate fi făcut de o persoană (Mangaka, în Japonia), două (primele echipe de creatori ale BD-urilor americane, vezi Stan Lee și Jack Kirby, Grant Morrison și Frank Quitely etc.) sau echipe mai numeroase în care intervin specializările prezentate în acest articol.

Dacă vrem să mergem mai departe, în procesul de finalizare a BD-urilor poate să mai intervină un editor, care supravegează și moderează activitatea echipei, un departament de printare sau de publicare (în mediul digital), o echipă care să se ocupe de promovare și una de distribuție, în cazul în care banda apare împrimată.

Sunt multe lucruri de luat în seamă pe parcursul creării unei BD, dar și greșeli de evitat amintite într-un articol scris de cei de la Image Comics, una dintre marile companii de benzi desenate din America, alături de Marvel, DC și DarkHorse. Dintre greșeli, amintim: te apuci de BD fără să știi să desenezi (cunoștințele de bază sunt absolut necesare), menții „camera” într-un singur loc (este important să desenezi din diferite unghiuri), așezi povestea în pagină fără o logică anume (ai grijă la felul în care desenezi fiecare chenar în parte, dar și cum chenarele comunică în cadrul paginii), spui povestea dezordonat (cel mai bine e să începi cu șase chenare pe pagină, apoi poți să mai dinamizezi prin diminuarea numărului lor), acorzi prea puțină atenție detaliilor feței (cei mai mulți dintre artiști desenează cu o oglindă în față, pentru a surprinde natural fiecare expresie în parte), nu te inspiri din fotografii (este foarte bine să te inspiri din fotografii, doar să nu le copiezi, pentru că lucrurile vor arăta forțat) etc.

Așa cum am văzut pe parcursul acestui articol, realizarea unei BD presupune multă muncă. Este important să știi de la început ce vrei să faci și să găsești cele mai bune soluții prin care poți ajunge la ce ți-ai propus. Dacă ai o idee bună, dar nu știi să desenezi, caută un desenator. Sau invers, nu contează. Important este să exersezi foarte mult și să planifici înainte de a te apuca de orice. Dacă vreți să vă jucați de-a creatorul de BD, Marvel oferă un instrument online foarte drăguț, care poate fi găsit aici.

SURSE: Comics.about.comComicforbeginners.com (tutoriale video), Litreactor.comMarvelPastemagazine.comComicbooktutor

***

Ultima zi în care numărăm bobocii la atelierul de benzi desenate!

Articol de Andreea Mazilu

Acum că ştim mai multe despre benzile desenate, cred că este momentul să vă spun câte ceva despre artiştii care dau viaţă personajelor noastre preferate. Ca să-i cunoaştem mai bine, am pregătit pentru voi o (prea) mică enciclopedie a desenatorilor români, de la cei cu renume şi experienţă, până la tineri plini de entuziasm şi nonconformiști.

M-am gândit să încep cu Sandu Florea, un nume care se aude de aici până în America. L-am ales deoarece este o adevărată legendă a BD-ului românesc şi, totodată, unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi desenatori pe plan mondial. Născut pe 28 iunie 1946 în Ghelari, judeţul Hunedoara, Sandu Florea este un important artist român datorită numeroaselor sale albume de benzi desenate în care abordează teme diverse, de la subiecte istorice, până la fantastice sau science-fiction.

Sandu Florea

În timp ce este student al Institutului de Arhitectură din Bucureşti, debutează în 1968 cu BD-ul Năzdrăvăniile lui Păcală, publicat în serial, în revista „Luminiţa”. După facultate, se mută la Timişoara unde frecventează cenaclul SF „H. G. Wells”. Aici îşi descoperă pasiunea pentru genul science-fiction, scrie proză, ilustrează fanzinul „Paradox” și desenează primul album BDSF din România: Galbar, după o povestire de Ovidiu Șurianu. În 1975 revine în Bucureşti după ce renunţă la meseria de arhitect și hotărăște să trăiască din benzi desenate, ca liber profesionist. Publică benzi desenate în aproape toate almanahurile şi revistele pentru copii şi tineret din România, între 1976-1989. După 1990 editează împreună cu scriitorul Niculae Frînculescu revistele de benzi desenate „Carusel” (11 numere) și „Proteus” (3 numere). Printre cele mai cunoscute albume ale sale apărute în România se numără Cavalerul Alb şi Călugăreni, după scenarii scrise de Radu Theodoru şi În lumea lui Harap-Alb, album premiat la Eurocon, festival de artă science-fiction din Europa.

Galbar

În 1991 emigrează în America, unde începe să colaboreze cu Marvel şi DC Comics. Devine cunoscut în toată lumea datorită contribuţiei sale la benzile desenate Buffy the Vampire SlayerThe ExecutionerX-Men: The EndBatman R.I.P. şi Batman: Battle for the Cowl. Chiar dacă nu mai locuieşte în România, Sandu Florea continuă să influenţeze scena BD-ului românesc prin susţinerea tinerilor artişti şi răspândirea genului de BD american în România.

În continuare, vi-l prezint pe Mircea Arapu, un artist la fel de cunoscut în România cât şi în ţara sa adoptivă, Franţa. Născut în 1955, Arapu îşi descoperă pasiunea pentru benzi desenate după ce participă în 1970 la concursul BD „Aventurile colegului Minitehnicus”, organizat de revistele „Cutezătorii” şi „Pif Gadget”. În anii următori, proiectele sale sunt refuzate de revista „Cutezătorii” şi de editura Stadion, fapt ce-l încurajează să plece şi să-şi încerce norocul la Paris. În 1979 câştigă un concurs de BD şi este publicat de revista „Les vacheries de Corinne à Jeannot”, editată de Jean Tabary. De asemenea, editează şi primul său album de benzi desenate româneşti în limba franceză, Peur, care îi aduce o invitaţie la Festivalul BD de la Angouleme.

Mircea Arapu

Anul 1982 înseamnă pentru Mircea Arapu împlinirea celui mai mare vis al său. În nr. 695 din „Pif Gadget” apare primul episod din Arthur le fantome, desenat de el după scenariul lui Raymond Maric. Vor urma încă 35 de episoade, vreme de 5 ani. Între 1986 şi 1987 desenează trei episoade din seria „Pif et Hercule” şi alte trei din „Placid et Muzo”, precum şi numeroase coperţi şi pagini de prezentare a revistelor. După ce îşi pierde slujba la „Pif Gadget”, Arapu se refugiază în domeniul publicităţii, unde lucrează până în 2005. În următorii ani colaborează cu diverşi artişti şi edituri franceze.

Arthur le fantome

În România, benzile desenate de Mircea Arapu apar în revistele „Haz în Vacanţă” (1995), „Dino” (1997) şi „Carusel” (2005). Acesta participă la Saloanele BD de la Charleroi (Belgia, 1993), Angouleme (Franţa, 2004 – unde desenează afişul expoziţiei româneşti) şi Bruxelles (Belgia, 2007). În 2008, este invitat de onoare la Salonul Internaţional al Benzii Desenate din România, „BD Constanţa”, o ediţie specială „Pif en Roumanie”, organizată cu ocazia aniversării a 60 de ani de la naşterea celebrului personaj, Pif le chien. În 2012, Mircea Arapu revine în România, de această dată alături de desenatorii Jacques Kamb şi Dirrick, pentru vernisajul expoziţiei „Pif în România”, organizată la Sala Dalles din Bucureşti. Cu această ocazie, lansează şi albumul monografic Quand je serai grand, je ferai Pif, un volum bogat ilustrat şi în întregime în culori.

Alături de Sandu Florea şi Mircea Arapu, un alt celebru desenator de benzi desenate român este şi Puiu Manu. Născut în 1928, acesta a debutat la începutul anilor ’50 cu diverse desene şi ilustraţii în reviste pentru copii. Prima sa bandă desenată realistă a fost Comoara lui Montezuma, după scenariul lui Mircea Sântimbreanu, apărută în 1957 şi publicată în revista „Cravata Roşie”. Anul următor apare şi O întâmplare cu o minge, prima sa BD comică, în „Arici Pogonici”. Cu peste 55 de ani de activitate, Puiu Manu publică în majoritatea revistelor pentru copii din ţară şi nu numai. Abordează subiecte comice dar şi realiste, adaptează povestiri SF scrise de autori precum Ion Hobana, Horia Aramă sau H.G.Wells şi crează personaje îndrăgite de generaţii de cititori.

Puiu Manu

În 1968 se naşte Dim Dunăreanu, cel mai cunoscut personaj al lui Puiu Manu. Acesta apare într-o serie BD numită Vacanţele unui tânăr liniştit, cu scenarii scrise de mai mulţi scriitori, colaboratori ai redacţiei Cutezătorii: Ovidiu Zotta, Ion Corneliu, Costache Anton. În anii următori mai apar şi alte episoade din aventurile lui Dim Dunăreanu, iar două dintre ele vor fi reluate şi detaliate în paginile a două cărţi BD ce apar la editura Stadion în 1972, respectiv 1973: Tânărul şi marea şi Busola nu arată nordul. În ultimii ani, Puiu Manu s-a ocupat de redesenarea albumului Toate pânzele sus, pe care l-a lansat în 2012 la Salonul Internaţional al Benzii Desenate de la Constanţa. Tot în acelaşi an semnează şi cel mai recent album al său, Dim Dunăreanu, după un scenariu de Marius Lestaru.

Sarabandă în Golful Aden

Din generaţia mai tânără, am ales să vi-i prezint pe Alexandru Ciubotariu şi Cristian Dârstar. Alexandru (Ciubi) Ciubotariu s-a născut pe 10 iulie 1979. A terminat Liceul de Artă din Constanţa, apoi Facultatea de Artă „George Enescu” din Iaşi, secţia grafică. Se laudă cu 11 albume de benzi desenate, cu multe premii naţionale şi peste 80 de expoziţii organizate în ţarǎ şi în afară. Creaţiile sale au fost incluse în peste 60 de publicaţii din România, Belgia, Slovenia, Polonia, Croaţia, Cehia, Franţa, Grecia, Serbia. A ilustrat numeroase cǎrţi şi albume de benzi desenate, printre acestea din urmǎ numǎrându-se şi albumul personal Povestea despre eu care fost tradus şi a aparut în Ungaria, Germania şi Finlanda.

Alexandru Ciubotariu Ciubi

Realizează prima bandă desenată la 15 ani şi tot atunci începe să publice în ziarul local, „Cuget Liber”. Alexandru Ciubotariu este cunoscut şi ca street-artist, sub pseudonimul de Pisica Pătrată. Prima pisică pătrată a apărut pe site-ul hardcomics.ro în 2003, pusă acolo de Milos Jovanovic, fapt ce l-a inspirat pe Ciubi să-şi creeze propriul său personaj pătrat. Acesta a început să apară pe străzile Bucureştiului, sub formă de stickere lipite pe la Universitate sau desene pe clădiri vechi. A existat de asemenea şi o jucărie „pisica pătrată”, în ediţie limitată, făcută din răşină şi desenată manual, dar cu o soartă nu prea fericită, fiind extrem de uşor de spart.

În 2010, Alexandru Ciubotariu publică Pisica Pătrată, primul album de street-art românesc care prezintă aventurile simpaticului personaj pe diverse clădiri din Bucureşti, Constanţa şi Chişinău. Un alt proiect de care Ciubi s-a ocupat este Muzeul Benzii Desenate, expoziţie care a putut fi vizitată în perioada 16 iunie – 16 octombrie 2011. Prin acest „muzeu” aflat la etajul patru al MNAC, Ciubi şi-a propus să arate diversitatea şi bogăţia benzilor desenate din România, să evidenţieze legăturile dintre banda desenată şi caricatură, ilustraţie de carte, desen animat şi literatură şi să pună în valoare creativitatea tinerilor artişti BD contemporani. De asemenea, Alexandru Ciubotariu a publicat şi volumul Istoria Benzii Desenate româneşti (1891-2010), alături de prietenul său, criticul de bandă desenată, Dodo Niţă.

Ce vă pot spune cu siguranţă despre Cristian Dârstar, cunoscut şi sub numele de Akira, este că e un adevărat otaku. Născut în 1986, în Braşov, Dârstar este un reprezentant al genului manga în România, fiind pasionat şi influenţat de cultura japoneză. Creează ilustraţii şi benzi desenate încă din 2004. Cristian Dârstar este cunoscut pentru albumul Manga Ink, primul fanzin de manga din România. De asemenea, Dârstar participă la festivalului Otaku încă din 2005, în cadrul căruia organizează expoziţii şi ateliere pentru cei interesaţi de stilul manga.

Cristian Dârstar

Probabil cel mai important proiect al lui Cristian Dârstar este revista Cosplay GEN, o revistă independentă ce apare de două ori pe an, cu distribuire internaţională şi dedicată fenomenului cosplay. Dârstar este ilustratorul acestei reviste şi se ocupă de diverse proiecte în care înlocuieşte fragmente din fotografiile cosplayerilor cu ilustraţii . Activitatea sa mai include şi animații, ilustrații și benzi desenate pentru alte publicații și firme specializate din România, precum „Otaku Magazine”, „Helion”, „Sunete”, „Mecha Revolution” și altele.

SURSE

Pozele au link către surse. Bibliografie: Benzidesenateromânești, Dimdunăreanu, Metropotam, Modernism

***

Ultimele zile de înscrieri la atelierul de BD, vă așteptăm!

Am avut interviu cu Robert, acum v-o prezentăm pe draga Diana (mai jos, în viziunea astistului Another Outsider), profa atelierului de benzi desenate.

Diana Necșulescu

Sursa: facebook Diana

Care sunt albumele/seriile tale preferate de BD și ce îți place mai mult la fiecare?

Citesc şi recitesc albumele BlackSad de astă iarnă, de când le-am descoperit, pentru atmosfera superbă de film noir combinată cu animaţie Disney pentru oameni mari (protagonist: un detectiv-motan foarte simpatic). The Collected Essex County al lui Jeff Lemire e un roman grafic genial, înduioşător şi bântuitor care ţese o serie de poveşti ilustrate-n tuşe dure de cerneală, prin orăşele minuscule din câmpia canadiană (cred că cea mai bună naraţiune din ce-am citit în ultima vreme). Ar mai fi Hellboy-ul lui Mignola pentru că-i atât de entertaining, Northlanders şi Unknown Soldier pentru grafică şi doza de real istoric pusă în poveşti şi Elabuga, romanul meu grafic preferat din România.

Sunt multe creatoare de BD în lume? Pare mai degrabă un univers masculin, și ca autori și ca public.

Universul ăsta e majoritar masculin dacă ne uităm la el cantitativ: sunt clar mai mulţi creatori decât creatoare. Dar printre explozii, bătălii epice între super-eroi şi peisaje post-apocaliptice răsar zeci de floricele. Aşa că da, există multe creatoare de BD, prolifice şi super-talentate. Uite, ca exemple ar fi extraordinarele Maria şi Ileana Surducan, care scot minunăţii pe bandă rulantă, Persepolis-ul lui Marjane Satrapi care-i best-seller internaţional, sau Laura Martin – cel mai mişto colorist de care ştiu. Plus, o grămadă de autoare de webcomicsuri faine. Şi apropo de public, cred că-i o chestiune de tematică aici. Prin şcoala generală devoram împreună cu prietenele mele seria W.I.T.C.H, un fel de Sailor Moon occidental, cu puştoaice, super-puteri şi universuri paralele. Săracii băieţi n-aveau nici o opţiune de BD la tarabă pe-atunci.

Ce te-a făcut să devii creatoare de BD?

Desenam eu de mult, dar pentru începutul în BD a fost după-amiaza când am citit Fahrenheit 451 al lui Ray Bradbury, varianta graphic novel, şi-am priceput ce putere fantastică pot avea o serie de ilustraţii care îţi spun o poveste. Ador la banda desenată cum două linii trase unde trebuie pot materializa cel mai improbabil univers, lăsându-ţi şi ţie loc de imaginat. Cum impactul unei pete de roşu schimbă complet atmosfera. Pentru că o foaie albă nu te limitează cu nimic, iar libertatea asta a desenului cuplată cu o poveste puternică poate naşte miracole. Pe scurt, răspunsul ar fi „magia”. 🙂

Faci parte din grupul Dezarticulat. Ce scopuri și planuri are dumnealui?

Dezarticulat e un teren de joacă pentru copii mari, unde ne-aducem ideile, creioanele şi planurile măreţe şi punem la cale poveşti în imagini. Am lucrat anul ăsta, într-o super echipă de 15 graficieni şi scenarişti, la 80 de pagini de bandă desenată pentru Lapsus, o antologie pe care de-abia aşteptăm să o vedem pe hârtie, şi mai avem un munte de idei şi scenarii care urmează să fie puse în cadre. Suntem un grup mare şi divers, iar colaborările între scenarişti şi desenatori dau naştere de fiecare dată la ecuaţii interesante. Plănuim să facem în continuare poveşti mişto, în bandă desenată, cărţi ilustrate şi, curând, animaţie.

Cum pot viitorii noștri cursanți să folosească mai departe ce învață la atelierul de BD?

Banda desenată te învaţă să vizualizezi în detaliu lumea pe care vrei să o pui pe hârtie. Şi după ce ai creat tot universul ei, te întreabă ce alegi să spui cititorului. Vom învăţa să spunem lucruri mari în desene mici, să găsim cel mai bun punct de vedere al fiecarei situaţii, să creăm impact năucitor printr-un cadru de detaliu cu un nasture zburând. Şi, pe viitor, chiar dacă nu vor face bandă desenată, cursanţii vor şti să exprime concis o idee într-un „cadru” sau mai multe de grafică şi text.

Dacă ai fi o supereroină (bine, ești), care ar fi superputerea ta și ce ai face cu ea?

Uite o super-putere inutilă, în spirit de primăvară: mi-ar plăcea să fac liliecii să înflorească oricând la un gest din deget, ca să bucure dimineţile bucureştenilor în miez de iarnă, în staţia de autobuz.

Duminica trecută s-a terminat prima ediție a atelierului de scriere creativă, coordonat de Adina Rosetti și desfășurat la Cărturești MȚR. Se pare că fetele și-au folosit imaginația și au râs mult.

atelier scriere creativa academia motanov

Mai multe poze aici și aici.

Înainte să vă lăsăm să citiți poveștile celor 7 mici scriitoare și cititoare, vă transcriem scrisoarea Adinei:

Scrisoare către 7 fete cucuiete

(Şi cu Clara mea, ocazional, 8!)

Iată că am ajuns la finalul celor 6 săptămâni în care ne-am jucat împreună şi în care am învăţat multe, eu de la voi. Câteva chestii esenţiale:
1. când spunem măr, primul lucru la care ne gândim este un aifon
2. lady Gaga ne salvează din orice situaţie
3. de la raţe care mănâncă broccoli la ambulanţe de extratereştri se poate ajunge în numai două minute
4. unicornii pasionaţi de fitness se hrănesc cu morcovi şi doar rareori cu sclipici

Am aflat şi ce se-ntâmplă atunci când cineva de la Poliţia Română a Facebook-ului îl ia la întrebări pe fotograful oficial al formaţiei Robin and the Backstabbers sau când o specialistă în problemele mentale ale hamsterilor se întâlneşte cu reporteriţa celebrei emisiuni “Bomboane dulci cu miere”. Rezultatele sunt spectaculoase şi foarte, foarte amuzante.
Acum să trecem la lucruri serioase (pentru că aşa le place părinţilor…) şi să ne amintim că am stat de vorbă despre poveşti şi ficţiune, despre ce înseamnă să ţii un jurnal şi cum se poate transforma asta în literatură, despre cum se ia un interviu (chiar şi unui personaj fictiv), cum se jucau suprarealiştii de-a poezia (aici ne-am distrat de minune cu lipici şi cuvinte decupate care s-au potrivit, ca prin magie), despre cum se spune o poveste în imagini, atunci când vrem să o transpunem în film sau, de ce nu, într-un joc video.
Când eram mică şi compuneam povestioare în caiete colorate, vara, în vacanţele petrecute la bunici, tare mi-ar fi plăcut să existe un Motanov trăznit care să mă ia de mână şi să mă poarte prin lumea poveştilor, aşa că m-am bucurat tare mult că am putut să fiu în rolul ăsta pentru nişte puştoaice super-talentate!
Sper că aţi rămas cu amintiri frumoase şi mai sper să va placă să citiţi în continuare şi să va păstraţi inventivitatea, curiozitatea şi pofta de joacă cu cuvintele!

Cu drag,

Adina

Citiți/descărcați chiar aici revistuța pe care am tipărit-o pentru domnișoarele participante și care conține câte o poveste de la fiecare. Unele sunt scrise pornind de la o imagine, caz în care imaginea apare înaintea textului. Faptul că pozele autoarelor sunt puse în elefanți nu reprezintă un atac la persoanele lor grațioase.

Vă puteți înscrie oricând pentru următorul atelier și vă anunțăm imediat ce stabilim datele.

Robert este unul dintre coordonatorii atelierului nostru de benzi desenate, cu înscrieri deschise până pe 15 aprilie. L-am descusut un pic.

Robert Obert

Sursa: Facebook Robert

Ce albume BD/reviste/romane grafice ne recomanzi să citim din ce s-a publicat la noi și de ce?

Elabuga. Este cel mai curat album de bandă desenată, ca tehnică și ca subiect. Plus că autorul mi-e și prieten și știu mai multe.

Lucrezi la un roman grafic, Profeția urbană. De ce ai ales povestea asta, nu te lasă apocalipsa să dormi?

Profeția Urbană este povestea despre ce trăim. Nu mă lasă să trăiesc de atâta timp, încerc să definesc toată apăsarea din jur într-o formă vizuală coerentă.

Am văzut că faci crowdfunding pentru publicare. Ce crezi că îi va face pe oameni să doneze?

Crowdfundingul este singura variantă ca autorii independenți ca mine să publice și să păstreze drepturile. E o poveste despre societate și identitate, cred că oamenii vor dona pentru că le place ideea de identificare și de autoconștientizare, așa cum povestea va stimula.

Ai mai fost prof, ce le-ai predat copiilor și cum a fost experiența asta?

Am predat desen pentru copii de 7-8 ani. Experiența a fost senzațională, copiii sunt absolut fabuloși ca stare și ca energie. Pe de altă parte, trebuie să fii un bun manager de timp și să-i faci pe ei să definească lucrurile după coordonatele tale. Trebuie să impui respect și să stabilești o relație de „unchiu ăla de treabă care se supără dacă nu facem și lucruri serioase, chiar dacă ne jucăm”. E manipulare afectivă, dincolo de pragmatic. E foarte mișto dar și foarte greu de controlat.

Cum îți imaginezi că ar fi un prof supererou, care ar putea să schimbe învățământul din România?

Un prof super erou ar fi unul care ar salva copiii de la îndobitocire. Super puterea lui ar fi despre joacă în sens util. Foarte puțini profi sunt super eroi, copiii se feresc de oamenii mari care le restricționează imaginația. Dacă poți să-i stimulezi și să-i faci să te respecte, ești un super erou.

Articol de Ionuț Petraru

Benzile desenate devin cunoscute odată cu începutul secolului trecut. Ele spun povești într-un format ușor de citit și înțeles de către oricine. Cu toate acestea, tehnologia evoluează, iar gustul publicului se schimbă, lucru care a determinat transferul subiectelor de BD în domenii conexe. Așa am ajuns, spre exemplu, să avem cărți, filme sau jocuri realizate după benzi, dar și invers.

Multe dintre filmele cunoscute astăzi sunt inspirate din benzi desenate sau romane grafice. Pe majoritatea le identificăm după numele personajului principal (care echivalează cu titlul filmului): Superman, Batman/The Dark Knight, Spiderman, Hulk, Iron Man, Thor, Hellboy; sau pur și simplu după notorietate: The Avengers, X-men ori Fantastic Four. Însă, există și producții cinematografice de succes la care ne uităm, dar nu știm că au în spate o poveste de BD.

Spre exemplu, știați că 300 (2006) sau Sin City (2005) sunt filme realizate după BD-urile cu denumiri identice, create de Franck Miller în 1998, respectiv 1991? Sau că  Man In Black (1997, 2003, 2012), The Mask (cu Jim Carrey în rolul pricipal), V for Vendetta (2005), Ghost Rider (2007), Timecop (filmul și serialul anilor ’90 în SUA, cu J. C. Van Damme în rolul principal), Red, R.I.P.D, Constantine, Tank Girl, Richie Rich, Dennis the menace, Oldboy (un film japonez, realizat după manga cu același nume în 2003 și readus pe marile ecrane în 2013) și multe altele sunt rezultate ale unor povești preluate din BD-uri. Listele pot continua și se completează cu seriale și animații cu nume identice celor amintite mai sus.

Sin City  300 frank miller

Totuși, filmul nu respectă întotdeauna, cu exactitate, povestea BD-ului din care a fost inspirat. Asta pentru că regulile audio-vizualului sunt mai sensibile, iar publicul de astăzi nu răspunde întotdeauna bine la o poveste dacă nu e actualizată. Din această cauză, regizorii iau în calcul schimbări, de la personalitatea eroului: în filmul The Mask, personajul principal este comic, face tot felul de năzbâtii și rezolvă situații dificile în moduri ieșite din comun, pe când în banda cu același nume eroul este sobru și se manifestă violent; până la adăugarea sau eliminarea unor detalii în ceea ce privește comportamentul personajelor: în seria filmelor Spiderman, eroul își capătă puterea de a arunca cu pânze de păianjen de la începutul transformării, în BD acest lucru se întâmplă treptat; în filmul The Dark Knight, Bane (personajul negativ) își capătă forțele în mod diferit decât în BD etc.

Chiar dacă e mai greu de crezut, după anumite BD-uri sau scris și cărți. Ele sunt dedicate celor tineri, pentru a le stârni pofta de a citi, sau categoriei de fani BD care preferă cititul unei cărți, în locul unei reviste. Spre deosebire de filme, cărțile respectă povestea, iar printre cele mai cunoscute titluri dăm iarăși de supereoi, în variante mai vechi: „The Adventures of Superman” (scrisă de George Lowther, 1942), „Batman” (Craig Shaw Gardner, 1989), „The Incredible Hulk: Stalker From the Stars” (Len Wein, 1978) sau mai noi: „Constantine” (John Shirley, 2005), „V for Vendetta” (Stephen Moore, 2006), „The Dark Knight Rises” (Greg Cox, 2012) etc.

Constantine

Pe lângă filme și cărți, lumea BD-urile se mai intersectează cu un domeniu, cel al jocurilor video. Aici lucrurile stau puțin altfel, pentru că în cele mai multe dintre cazuri se împrumută conceptul și nu povestea. Titlurile pe care le-am tot pomenit sunt preluate și de jocuri (Batman: The Caped Crusader, 300: March to Glory, Alien vs Predator, Captain America: Super Soldier, etc.), de aceea, mai interesant este să numim câteva jocuri pentru care s-au făcut și benzi desenate: Dragon Age (seria jocurilor începe în 2009, în 2010 apar primele benzi), Starcraft sau cunoscutul Sonic the Hadgehog (un joc al anilor ’90 care se transformă rapid și în subiect de Manga (1992, Japonia) și BD (Marea Britanie, 1993-2002; SUA, 2005).

Voi ce filme care au la bază BD-uri ați văzut și v-au plăcut? Sau nu  v-au plăcut?

BIBLIOGRAFIE:

***

Vă așteptăm la cursul de benzi desenate să aflăm mai multe. Și mai ales să facem!

Articol de Andreea Mazilu

După ce am aflat câteva informaţii de bază despre universul benzilor desenate, este momentul să intrăm în detalii şi să cercetăm care sunt ingredientele cheie ale unei BD de succes. Fiecare cititor în parte îndrăgeşte un anumit personaj, este fascinat de călătoriile acestuia şi îl urmăreşte pagină după pagină, volum după volum. În mod asemănător, se întâmplă să te îndrăgostești de stilul unui artist şi să-i colecţionezi toate publicaţiile sau să ignori o BD cu poveste bună, doar pentru că nu te atrage vizual. Așa că există gusturi. Dar, dincolo de preferinţele personale, de ce unele BD sunt mai bune ca altele?

Un răspuns democratic ar fi: pentru că un număr foarte mare de oameni le consideră bune! Adică se vând. Sau s-au vândut acum mult timp și au devenit publicații de colecție, pentru că nu au mai rămas multe „nevătămate”. Cele mai rare valorează cel mai mult. Cea mai scumpă revistă BD din lume este numărul 1 din iunie 1938 al Action Comics (un exemplar s-a vândut în 2014 cu peste 2 milioane de dolari). Publicaţia conţine scurte poveşti de acţiune, printre care şi prima apariţie a lui Superman. Ceea ce face această ediţie extrem de valorosă este faptul că există mai puţin de 100 de exemplare în întreaga lume, iar un număr şi mai mic din acestea sunt într-o stare bună.

nr 1 Action Comics 1938

Pentru a evalua o bandă desenată, colecţionarii pot apela la site-uri specializate în notarea benzilor desenate, precum ComicConnect sau MetropolisComics. Aceste site-uri folosesc criterii precum starea în care se află coperta, cât de albe sunt paginile, numărul de zgârieturi sau alte defecte. De asemenea, valoarea unei BD creşte dacă este primul număr dintr-o serie sau conţine prima apariţie a unui personaj (sau moartea acestuia), dar variază şi în funcție de popularitatea artistului. Cele mai căutate BD sunt publicate între anii 1938 şi 1979.

Bineînţeles că nu toţi pasionaţii de benzi desenate sunt colecţionari de numere rare. Există şi cititori pentru care valoarea unei BD nu se măsoară în bani ci în artă, impact emoţional, poveste. Există concursuri care premiază cea mai bună bandă desenată, făcută de profesionişti sau amatori. În Europa, anul acesta vor avea loc aproape douăzeci de competiţii de BD, printre care International Contest of Caricature and Cartoon din Luxemburg, International Cartoon Competition Grafikatur din Germania şi International Cartoon Contest Karpik în Polonia. Toate aceste concursuri sunt deschise internaţional, cu premii în bani. În România, sunt organizate concursuri de bandă desenată în cadrul Festivalului Internaţional de Bandă Desenată de la Sibiu.

În Japonia, ţara în care benzile desenate au devenit un stil de viaţă, fiecare editură organizează concursuri pentru tinerii mangaka care doresc să debuteze. Cel mai important concurs manga din Japonia este organizat începând cu anul 2007 chiar de Ministerul Afacerilor Externe. International MANGA Award strânge în fiecare an sute de aplicaţii din întreaga lume cu scopul de a promova stilul manga şi în afara Japoniei. În 2013, premiul întâi a fost câştigat de Listening to the Bell, manga produsă de Kosin Jeenseekong, artist de origine tailandeză. În ceea ce priveşte criteriile de selecţie a câştigătorilor, sunt urmărite urmărită originalitatea, stilul personal al artistului, acurateţea (cât de bine este construită povestea, cât de clar, dacă păstrează linia narativă de la început până la sfârșit, etc) şi execuţia (desenul).

Există de asemenea şi festivaluri internaţionale care premiază benzi desenate. Un astfel de exemplu este Angoulême International Comics Festival, cel mai prestigios festival de BD din Europa. Încă de la prima sa ediţie din 1974, Angoulême premiază cele mai bune serii de benzi desenate, omagiază cei mai buni artişti şi promovează nonconformismul şi originalitatea. Printre operele premiate de-a lungul anilor amintim albumul Blacksad (al artiştilor spanioli Juan Diaz Canales şi Juanjo Guarnido), 20th Century Boys (japonezul Naoki Urasawa) şi Love and Rockets (fraţii Gilbert, Jaime şi Mario Hernandez).

Blacksad  20th Century Boys  Love and Rockets

Pentru cei care vor să facă benzi desenate, au talent dar nu ştiu prea multe detalii tehnice, există ateliere de creaţie, seminarii sau cursuri de BD. În ultimii ani au început să apară din ce în ce mai multe universităţi care oferă studenţilor programe de studiu al benzii desenate. La West Liberty University din Virginia, cei interesaţi pot studia pentru patru ani banda desenată ca formă de literatură. La Universitatea din Oregon este predată istoria BD-urilor, iar în Scoţia, la Universitatea din Dundee, studenţii învaţă să facă o bandă desenată de la zero, atât poveste cât şi design.

În concluzie, nu există o formulă secretă a unei BD de succes. Pentru unii contează mai mult raritatea, alţii caută doar un anumit gen, sunt fanii unui artist sau sunt impresionaţi de poveste. Poţi să fii singurul care citeşte o publicaţie şi să o consideri extraordinară sau să nu-ți placă una care a primit cele mai importante premii. La fel ca orice formă de artă, şi evaluarea BD-urilor este un proces subiectiv. Dar, indiferent de criteriile tale, este imposibil să nu găseşti o BD care să te cucerească!

Sau, dacă vrei să-i cucerești tu pe alții cu propria bandă desenată, te așteptăm să te înscrii la atelier până pe 15 aprilie.

Surse foto: emipireonline, twinkiethekid, dailymars, wikipedia

BIBLIOGRAFIE: