de Ștefan (a.k.a Vian) Ravickzi
Stau şi o privesc, e pur şi simplu perfectă! Nu ştiu, mă încing atât de tare când o văd! NU, e clar, mi-a luat minţile! Aş face orice pentru ea! Mă declar absorbit! Inima mi-e invadată de dragoste. Fiecare detaliu al ei mă înfioară! Mă simt doborât. O vreau, o doresc cât mai repede, sunt înnebunit!
− Cum să fie? mă întrerupe o voce.
− Poftim??
− Shaorma. Simplă? Cu usturoi?
− Ăăă, cu de toate, va rog!
Îmi luase foc mintea, urmă să fie A MEA, în sfârşit! După cinci minute de stat la coadă aveam să-mi întâlnesc iubirea. Părul ei blond ca de cartofi, ochii ei de ceapă, cerceii verzi de castraveţi, mmmmmmmm, sufletul ei dulce-acrişor scufundat în sosuri!
Oooooo, acum mă întorc, nu am voie, îşi pune pe ea rochia de lipie şi nu vreau să fiu nesimţit…
− E gata, domnule!
− Gata??!!?? răspund aproape sufocat.
− Da. Poftiţi!
O cuprind în mână. Eşti a mea, frumoaso!!! Dar, ca de fiecare dată, căsnicia noastră nu durează mai mult de un sfert de oră. Îmi dispare din mână treptat, se răceşte, se desparte de mine… şi pleacă. Mă lasă…
(povestire scrisă la Școala de vară de scriere creativă cu Adina Rosetti)
David, Adina și Ștefan