de Maria Costea
Era odată o fată foarte frumoasă şi deşteaptă, pe nume Rachel. Inima ei suferise de multe ori. Mulţi bărbaţi i-au frânt-o fără milă. De fiecare dată când începea o relaţie, îşi crea o inima nouă, care semnifica iubirea dintre două persoane, iar atunci când acel băiat o dezamăgea, ea arunca inima în foc pentru a-şi arăta suferinţa, iar inima se făcea roşie de la foc.
Într-o zi, şi-a dat seama că suferise prea mult. Și-a amintit că tatăl ei i-a povestit despre tradiţia creării unei noi inimi. Îi spusese şi că, dacă ajunge într-un loc magic numit Deşertul Zopipmeaza, unde nu poţi şti niciodată ce moment al zilei este cu adevărat, acolo există îngropată o comoară. În faţa acesteia, dacă pui trei inimi de fier pe care scrii numele a trei băieţi cu care te înţelegi bine sau îi placi (este doar pentru fete), una dintre inimi va străluci şi vei ştii că acela este alesul.
Rachel s-a hotărât să pornească în călătoria care o va face să uite de suferință şi să nu mai sufere niciodată din cauza unor băieţi. A făcut cele trei inimi de fier şi a plecat. Deşertul în care trebuia să ajungă era special şi, ca să-l poată găsi, trebuia să urmeze o hartă care îi descria cum să ajungă într-un loc, unde trebuia să se aşeze astfel: cu un picior spre vest, cu un picior spre est, cu o mână spre sud şi cu una spre nord. În felul acesta, putea deschide un portal, care să o ducă în deşertul Zopipmeaza.
Rachel a urmat toţi paşii şi a ajuns în deşertul fermecat. Într-adevăr, nu ştiai dacă-i noapte sau zi, nici măcar nu ştiai ce anotimp este. De fapt, nu se vedea nimic în zare, decât o întindere galbenă cu dune de nisip. Pe cer se puteau distinge toate corpurile cereşti şi toate nuanţele de albastru care apar în decursul unei zile normale.
Rachel observă că strălucea ceva, sub o pată de nisip de o culoare asemănătoare cu ocrul. În acel loc descoperi o mască, aceasta era comoara pe care o căuta. Era o mască din aur cu diamante roşii. Fata puse cele trei inimi în faţa măştii. Sclipirea diamantelor se reflectă în cea de-a doua inimă, pe care era scris numele Michael.
Michael era un prieten din copilărie pe care nu-l văzuse niciodată ca putând fi ceva mai mult decât un prieten foarte bun. Însă a avut încredere în mască şi, când s-a întors acasă din călătorie, a încercat să vorbească cu Michael despre ce s-a întâmplat. După scurt timp s-a dovedit că masca avusese dreptate, Michael era sufletul ei pereche. Poate n-a ştiut ea cum să-şi aleagă iubiţii, dar a ştiut cum să-şi aleagă un prieten adevărat, care s-a întâmplat ca, la un moment dat, să fie ceva mai mult decât un prieten, devenind acea persoană specială pe care a căutat-o atâta timp.
(povestire scrisă la atelierul de scriere creativă pentru copii cu Adina Rosetti)
