de Vlad Vasile
A fost odată ca niciodată un om pe nume Mircea care își dorea foarte mult, de când era mic, să meargă cu racheta în spațiu. Când era mic, se uita mereu pe Internet la poze cu rachete și spațiul cosmic.
Când a crescut mare, a început să citească despre rachete ca să afle cum se controlează și s-a hotărât să devină astronaut. S-a dus la centrul spațial NASA, unde a dat examenul medical și proba de înot. Nu a trecut cu succes examenul de vedere și mai avea foarte puțin să treacă examenul de înot. Din această cauză nu a ajuns astronaut.
Când s-a întors acasă, supărat, a găsit pe masă o carte cu titlul Călătoria spre paginile universului. A luat acea carte și a început să o citească. În carte era vorba despre un astronaut pe nume Anton. El trecuse testul și ajunsese astronaut la 18 ani.
Dintr-odată, cartea a început să strălucească, iar Mircea, curios, a pus mâna în lumină și a fost tras în carte. Mircea și Anton au devenit foarte buni prieteni, pentru că amândoi au avut același vis când erau mici.
În carte, Mircea putea face orice voia. A dat din nou testul de astronaut și l-a trecut din prima. A fost cel mai bun la toate probele.
Anton, care călătorise prin spațiu înainte să apară Mircea, îi spuse că văzuse pe planeta Vonasikinoiak o gaură neagră care ducea la dimensiunea lui Mircea. Cei doi prieteni s-au îmbarcat într-o rachetă și au pornit spre planeta Vonasikinoiak. Ca să ajungă la ea, au trecut printr-o grămadă de asteroizi, au trecut deasupra planetei Marte și au întâlnit marțieni care aveau lasere și trăgeau în sus către racheta lor. Ei s-au strecurat cu grijă printre lasere și au reușit să treacă. Apoi au ajuns la planeta Vonasikinoiak.
Într-adevăr, pe acea planetă era o gaură neagră în care se vedea aceeași lumină strălucitoare care l-a adus pe Mircea în carte. Au intrat în gaura neagră, dar acolo erau marțieni care aveau lasere cu care trăgeau în ei, era și o grămadă de asteroizi. Le-a fost foarte greu să ajungă la lumină, astfel ca Mircea să iasă din carte.
Anton a oprit racheta în fața luminii. Cei doi și-au luat costumul de astronaut, au ieșit din rachetă, și-au luat la revedere, iar Mircea a sărit în lumină.
Când Mircea a ajuns în lumea reală a văzut că lângă el era prietenul lui din carte, Anton, doar că era om, nu un personaj fictiv dintr-o carte. L-a întrebat ce s-a întâmplat, iar Anton i-a spus că a adormit în timp ce citea acea carte. Mircea s-a mirat un pic, mai ales pentru că pe noptiera lui a apărut o rachetă de jucărie identică cu cea cu care a călătorit cu Anton din carte. A învățat că nu e obligatoriu să fii astronaut în lumea reală, ci poți fi astronaut și în imaginația ta.
(povestire scrisă la atelierul de scriere creativă pentru copii cu Adina Rosetti)
