Povestire scrisă de Luca Stativă la ediția din primăvara lui 2019 a atelierului de scriere creativă cu Veronica D. Niculescu.
Foto: James Connolly
A fost odată o împărăție în care era iarnă totdeauna. Toți oamenii stăteau numai în casă, deoarece zăpada era de doi metri pe puțin.
În acea împărăție, era un băiețel care se tot gândea cum să topească toată zăpada din ținut.
Deodată îi veni o idee. Dacă ar face o mașinărie care să topească zăpada?
Se puse pe treabă de îndată. Luă aruncătorul de flăcări care se pierduse. Îl găsise sub lemnele din șemineu.
Băiatul deschise ușa și un munte de zăpadă intră în casă.
Apucă aruncătorul de flăcări, îl porni și se apucă să topească zăpada.
Regele împărăției văzu că zăpada se topește și rămase uimit.
În patru zile, băiatul topise zăpada, dar nu se gândise că încă era iarnă.
Când voi să îi sugereze regelui să se mute din ținut, îl văzu pe rege mort. Se uită pe geam și văzu că este vară.
Regele era de fapt zăpada de doi metri. Se topise zăpada, el murise.
Niciodată nu a înțeles de ce.