desen

Am avut interviu cu Robert, acum v-o prezentăm pe draga Diana (mai jos, în viziunea astistului Another Outsider), profa atelierului de benzi desenate.

Sursa: facebook Diana

Care sunt albumele/seriile tale preferate de BD și ce îți place mai mult la fiecare?

Citesc şi recitesc albumele BlackSad de astă iarnă, de când le-am descoperit, pentru atmosfera superbă de film noir combinată cu animaţie Disney pentru oameni mari (protagonist: un detectiv-motan foarte simpatic). The Collected Essex County al lui Jeff Lemire e un roman grafic genial, înduioşător şi bântuitor care ţese o serie de poveşti ilustrate-n tuşe dure de cerneală, prin orăşele minuscule din câmpia canadiană (cred că cea mai bună naraţiune din ce-am citit în ultima vreme). Ar mai fi Hellboy-ul lui Mignola pentru că-i atât de entertaining, Northlanders şi Unknown Soldier pentru grafică şi doza de real istoric pusă în poveşti şi Elabuga, romanul meu grafic preferat din România.

Sunt multe creatoare de BD în lume? Pare mai degrabă un univers masculin, și ca autori și ca public.

Universul ăsta e majoritar masculin dacă ne uităm la el cantitativ: sunt clar mai mulţi creatori decât creatoare. Dar printre explozii, bătălii epice între super-eroi şi peisaje post-apocaliptice răsar zeci de floricele. Aşa că da, există multe creatoare de BD, prolifice şi super-talentate. Uite, ca exemple ar fi extraordinarele Maria şi Ileana Surducan, care scot minunăţii pe bandă rulantă, Persepolis-ul lui Marjane Satrapi care-i best-seller internaţional, sau Laura Martin – cel mai mişto colorist de care ştiu. Plus, o grămadă de autoare de webcomicsuri faine. Şi apropo de public, cred că-i o chestiune de tematică aici. Prin şcoala generală devoram împreună cu prietenele mele seria W.I.T.C.H, un fel de Sailor Moon occidental, cu puştoaice, super-puteri şi universuri paralele. Săracii băieţi n-aveau nici o opţiune de BD la tarabă pe-atunci.

Ce te-a făcut să devii creatoare de BD?

Desenam eu de mult, dar pentru începutul în BD a fost după-amiaza când am citit Fahrenheit 451 al lui Ray Bradbury, varianta graphic novel, şi-am priceput ce putere fantastică pot avea o serie de ilustraţii care îţi spun o poveste. Ador la banda desenată cum două linii trase unde trebuie pot materializa cel mai improbabil univers, lăsându-ţi şi ţie loc de imaginat. Cum impactul unei pete de roşu schimbă complet atmosfera. Pentru că o foaie albă nu te limitează cu nimic, iar libertatea asta a desenului cuplată cu o poveste puternică poate naşte miracole. Pe scurt, răspunsul ar fi „magia”. 🙂

Faci parte din grupul Dezarticulat. Ce scopuri și planuri are dumnealui?

Dezarticulat e un teren de joacă pentru copii mari, unde ne-aducem ideile, creioanele şi planurile măreţe şi punem la cale poveşti în imagini. Am lucrat anul ăsta, într-o super echipă de 15 graficieni şi scenarişti, la 80 de pagini de bandă desenată pentru Lapsus, o antologie pe care de-abia aşteptăm să o vedem pe hârtie, şi mai avem un munte de idei şi scenarii care urmează să fie puse în cadre. Suntem un grup mare şi divers, iar colaborările între scenarişti şi desenatori dau naştere de fiecare dată la ecuaţii interesante. Plănuim să facem în continuare poveşti mişto, în bandă desenată, cărţi ilustrate şi, curând, animaţie.

Cum pot viitorii noștri cursanți să folosească mai departe ce învață la atelierul de BD?

Banda desenată te învaţă să vizualizezi în detaliu lumea pe care vrei să o pui pe hârtie. Şi după ce ai creat tot universul ei, te întreabă ce alegi să spui cititorului. Vom învăţa să spunem lucruri mari în desene mici, să găsim cel mai bun punct de vedere al fiecarei situaţii, să creăm impact năucitor printr-un cadru de detaliu cu un nasture zburând. Şi, pe viitor, chiar dacă nu vor face bandă desenată, cursanţii vor şti să exprime concis o idee într-un „cadru” sau mai multe de grafică şi text.

Dacă ai fi o supereroină (bine, ești), care ar fi superputerea ta și ce ai face cu ea?

Uite o super-putere inutilă, în spirit de primăvară: mi-ar plăcea să fac liliecii să înflorească oricând la un gest din deget, ca să bucure dimineţile bucureştenilor în miez de iarnă, în staţia de autobuz.