de Diana Niculescu
A fost odată o fată care a fost crescută în captivitate. O chema Annie. S-a născut într-un mic orăşel, la marginea ţării, numit “Try-to-escape”. Desigur, era un nume ciudat, dar i se potrivea. Fiind înconjurat de multe gărzi, foarte greu reuşeai să ieşi din el. După al Doilea Război Mondial, Annie a rămas fără tată, apoi mama ei a părăsit-o și ea, pentru că nu reuşea să o crească de una singură.
Annie i-a fost dată unei doamne răutăcioase, pe nume Carla, care a crescut-o în captivitate, deoarece nu avea dreptul de a o păstra – nu anunţase primăria că de acum încolo se va ocupa cu creşterea copiilor părăsiţi de către părinţi. Annie nu a reuşit să vadă nici un pic de lumină naturală. Jaluzelele Carlei nu îi permiteau să vadă lumina zilei, iar în casă erau multe becuri care luminau nespus de bine. Mereu şi-a dorit să vadă lumea de afară, să-şi facă prieteni, dar nu i se permitea. În casă i se dezvoltaseră nişte simţuri prin care reuşise să îşi dea seama pe unde s-ar putea ascunde indiciile şi obiectele cu care se putea ajunge la cheia casei, dar, cum Carla nu-şi dorea că Annie să iasă afară, fetiţa nu ştia ce i s-ar putea întâmpla, așa că a preferat să rămână în casă, văzându-şi de treburile ei de zi cu zi.
Când a împlinit paisprezece ani, Annie a făcut o ieşire secretă prin care reuşea să vadă lumea de afară, fără să treacă de zidurile casei. Era, într-un fel, o ieşire secretă printr-un dulap, care nu stătea lipit de perete. Ea şi-a făcut o găurică prin care să vadă lumea de dincolo de pereţi.
Nişte hoţi şi-au dat seama că acolo locuieşte o fată, deşi Carla nu a fost vreodată căsătorită. Au capturat-o pe Annie şi au ascuns-o într-o cameră, adânc sub pamânt, încât nimeni să nu o găsească. Îşi doreau să o vândă şi să scoată un preţ bun. Au lăsat-o singură în acea cameră şi s-au dus să mai jefuiască alte locuințe.
Hoţii ştiau că nu au voie să vândă copii sub optsprezece ani, aşa că au păstrat-o pe Annie în acea cameră, legată la ochi şi cu cătuşe la mâini. Viaţa a fost grea pentru ea. Annie nu putea să acţioneze în niciun fel, deoarece hoţii o păzeau câte opt ore fiecare. Dar, în cele din urmă, au fost descoperiţi şi arestaţi.
Nimeni nu ştia de ea, aşa că fata a trebuit să găsească o metodă de a ieşi, deoarece viaţa ei depindea de asta. A reuşit să se dezlege la ochi, cu greu, dar a reuşit. Unul dintre hoţi pierduse cheia de la cătuşe în acea cameră, aşa că Annie a scăpat de cătuşele cu care fusese legată timp de patru ani. De asemenea, a trebuit să-şi asculte simţurile dezvoltate în viaţa ei din captivitate pentru a găsi cheia de la cameră, pe care hoții o ascunseseră printr-un sistem anume. A reuşit să iasă din cameră şi să se ducă la poliţie, pentru a spune ce i s-a întâmplat. Poliţiştii i-au spus că avut loc un război şi mama sa a murit, și Carla de asemenea. A fost ajutată de stat pentru a locui undeva. Apoi şi-a trăit viaţa ca un om normal, având un soţ şi doi copii: o fată şi un băiat. De aceea i se spune „Fata Escape”.
(povestire scrisă la atelierul de scriere creativă pentru copii cu Adina Rosetti)
Fata Escape