de Alexia Mirițescu
Ne apropiam de Londra. Avionul cobora încetișor din tărâmul norilor. Se vedea Big Ben-ul.
Într-o oră am ajuns la hotel, ne-am cazat și ne-am pregătit să mergem în oraș. În fața hotelului era un restaurant pe nume „Pizzaland”. Am mâncat acolo, după care am mers să vizităm Big Ben-ul.
Când am ajuns în dreptul lui, s-a întâmplat ceva ciudat: Ceasul Big Ben mergea înapoi. Limbile mergeau spre dreapta.
Probabil că vreți o explicație. Aceasta este: în centrul Pământului există două celule; celula stângă, care înaintează timpul, și celula dreaptă care dă timpul înapoi. Aceste celule sunt conduse de un Om al Timpului care are grijă ca timpul să înainteze. Dar s-a întrebat cineva cum ar fi dacă ne-am întoarce în timp? Pe el nu-l afectează, pentru că este un om magic, care stă tot timpul în prezent, adică nu îmbătrânește. De fapt, el este omul care a construit Big Ben-ul. Dar să ne întoarcem la teorie. Aceste două celule transmit unde electromagnetice spre toate ceasurile din lume. Din păcate, nu doar ceasurile sunt afectate de aceste unde, ci și Pământul. El își schimbă direcția și se învârte în sens invers. Oamenii de știință au găsit cauza și au anunțat la TV, în ziare, ca să afle toată lumea.
S-a auzit un strigăt de britanic:
— Ce însemnă asta? E Apocalipsa sau vine Iluminatium?
După câteva ore, lumea era panicată.
Dar deodată, din cer a căzut o foaie de hârtie ruptă pe care scria: „Unde este cel mai frig din lume, acolo se află o gaură. Intrați în ea și veți descoperi misterul.”
— De cine e scrisă, mami? întreb eu.
— Nu știu, dar hai s-o ducem la poliție.
Am mers la poliție și ei ne-au zis că se vor ocupa de tot.
A trecut un an, iar noi ne-am integrat cam greu în noua lume. Dar mare surpriză: polițiștii au rezolvat problema, nu știu cum, dar au făcut-o.
— Măcar sunt mai tânără cu un an. Bine că s-au grăbit, căci nu vroiam să ajung un om primitiv, am murmurat eu.
Ce bine că totul s-a terminat cu bine!
(povestire scrisă la atelierul de scriere creativă pentru copii cu Adina Rosetti)
