de Clara Rosetti
Slick e o vulpe din pluș. Era pe un raft de animăluţe, împreună cu un câine, un pinguin şi un elefant. Prima oară m-a tentat un husky, apoi l-am văzut pe Slick. Am făcut an-tan-te şi, dintre toate jucăriile din pluș, a ieşit Slick. Am făcut încă o dată, şi tot el a ieşit! M-am dus la bunica şi am întrebat-o care îi place mai mult şi a spus că vulpea e cea mai drăguţă. Şi aşa a rămas – Slick a fost alesul! Am mers cu el la pizzerie şi apoi am ajuns acasă. Acolo ne-am jucat împreună. Eram amândoi foarte fericiţi.
Următoarea zi, am mers împreună la şcoală. Acolo s-a întâlnit cu verişorii lui: Rocco şi Safari. Era aniversarea lui Rocco. Tortul a fost o gogoaşă înfăşurată în jeleu, în care erau înfipţi doi dinţi de furculiţă. Ziua următoare a fost la fel, doar că Slick şi-a cunoscut bunica, pe Erica. A fost o zi de şcoală foarte interesantă. Spre seară, când am ajuns acasă, am dat o mică petrecere de ziua lui Scarlat, cel de-al doilea frate al meu.
Noaptea, l-am ţinut pe Slick o oră la pieptul meu, pentru că am o problemă cu somnul. În noaptea aceea, am reuşit să nu mă trezesc. A doua zi era weekend şi am fost cu bicicleta în pădure. Am stat cu el la piept, băgat în hanorac, dar cu capul ieşit afară. Am mers cu viteză prin pădure. Pe lângă mine au trecut nişte căprioare. Seara am reuşit să adorm mai repede. Puterea din acest animal a început să iasă la iveală. Noi doi am devenit cei mai buni prieteni şi vreau să rămânem aşa.
Astăzi, Slick împlineşte 9 luni (e născut pe 1 mai). Toată ziua am stat singură şi doar Slick mi-a ţinut de urât. Mâine dau examenul de franceză şi sunt foarte stresată, dar Slick mă ţine în formă. E talismanul meu norocos.
Astăzi e ziua cu pricina. Dau mai întâi examenul scris, apoi urmează cel oral. Cred că m-am descurcat bine cu Slick, talismanul meu norocos. Acum sunt la librărie şi aleg o soră pentru Slick. Până la urmă am ales un râs, care e de fapt băiat şi îl cheamă Buckwheat. Slick e gelos. Eu îi spun că n-are de ce, dar e foarte gelos şi nu mă crede.
Ieri am mers cu Buckwheat pe role şi ne-am întâlnit cu iubitul mamei şi cu Lara, fata lui. Lara spune că are şi ea un animal de pluș de felul ăsta, o pisică…
Fratele meu s-a înrăutăţit: a intrat la şcoală şi e bătăuşul clasei. Deodată, îl ia pe Slick şi-l aruncă pe geam. Fără să vreau, îmi iese un ţipăt: NUUUUU!!! Ies din casă şi cobor în faţa blocului să-l recuperez pe Slick. Din fericire, e intact!
Doi ani mai târziu
Încă mai sunt ataşată de Slick şi de Buckwheat. Nu-i pot lăsa din mână, pur şi simplu nu pot! Într-o zi, vine mama şi zice:
– Gata cu plușurile! Vreau să fii normală! La 12 ani nu mai poţi avea jucării din pluș! Eşti prea mare!
Şi mi le aruncă la ghenă, pe burlan.
– NUUUUUUUUUUU!
– Gata cu ele! Să nu crezi că-ţi dau voie să cumperi altele!
Şi am început să plâng în hohote. Doar ele au fost ultima mea speranţă. De atunci m-am simţit cel mai singur copil de pe lume.
RIP RIP
SLICK BUCKWHEAT
Şi aşa am rămas cel mai singur şi întunecat copil de pe lume. Aşa am rămas cu inima frântă toată viaţăa. Nu mi-am putut găsi liniştea şi pacea niciodată! Aşa se sfârşeşte copilăria frântă şi întunecată a unei fete care există cu adevărat.
(povestire scrisă la atelierul de scriere creativă pentru copii cu Adina Rosetti)
