de Ana Nainer
Bună! Mă numesc Bunny și sunt iepurele lui Dave. Ei bine, eu nu am fost luat de la magazin, ci de la un vrăjitor. O să vă povestesc în întregime toată povestea mea. A fost una frumoasă, dar și urâtă, deoarece Vrăjitorul s-a suparat și a luat o fată în jobenul lui și…
Era o zi de vară călduroasă, la începutul lunii iunie. Un vrăjitor pe nume Erin Black dorea să facă un spectacol de magie în București. Sala a fost plină de copii din prima zi până în ultima zi în care a venit magicianul. Am fost adoptat într-o zi de miercuri, când nu a fost așa de multă lume.
După multe trucuri minunate, Erin a spus:
– Cine poate să îmi fie voluntar? Ia uite! Un băiat morocănos! Vino aici, Dave!
Copilul coboară scările și merge pe scena imensă.
– De unde știi tu cum mă cheamă?
– Am ghicit.
– Wooooowwww, spun spectatorii.
– Ia spune-mi tu mie, de ce ești supărat?
– Tatăl meu nu îmi cumpără ceea ce îmi doresc.
– Adică… asta? Și scoate de la spate un iepuraș alb, cu coada pufoasă. Acest iepure sunt eu!
– De unde ai știut ce îmi doresc?
– Sunt vrăjitor, ce crezi, că nu știu?
– Asta e foarte adevărat.
– Vei primi o cușcă pentru Bunny. Așa îl cheamă. Să nu îl superi.
– Promit!
Și așa am ajuns eu în mâinile lui Dave. Poveste uimitoare, nu?
Este una și mai tare. S-a întâmplat pe 1 aprile. A fost o glumă destul de ciudată, încât spectatorii s-au speriat. Erin începu cu trucurile sale. La un moment dat, chemă o fată cu păr roșcat, scurt și ondulat. Era o actriță. Mai bine zis, o păpușă care a luat viață (bineînțeles că luase viață cu ajutorul lui Erin). Fata coborî scările și merse pe scenă. Se prefăcu că nu este deloc entuziasmată de ceea ce se va întâmpla. Erin se prefăcu foarte supărat din această cauză și o transformă pe acea actriță într-o persoană mică, cât o păpușă Barbie, și o puse pe jobenul său. Actrița țipă de parcă ea chiar nu știa ce o să se întâmple. Erin își transformă ochii albaștri în ochi roșii precum focul. Părul său castaniu se transformă în șerpi neveninoși, dar înfiorători. La un moment dat, o băgă pe actriță în joben. Oamenii se uitau uluiți și în același timp cu frică la vrăjitor. Nu după puțin timp, Erin spuse:
– Fetița a fost… înghițită. Acum urmați voi!
După ce Erin observă cât de speriați sunt oamenii, spuse:
– PĂCĂLEALĂ DE 1 APRILIE! Doar nu credeați că o să o mănânc, nu? Mary, vino!
– Am venit. Sperăm că v-am speriat și că v-am uluit în seara aceasta. La revedere!
Acestea sunt cele mai interesante spectacole. Eu cred, pe codița mea de iepuraș, că Erin este VRĂJITORUL TIMPURILOR!
(povestire scrisă la atelierul de scriere creativă pentru copii cu Adina Rosetti)
